Arhimandritul Benedict Lascar (1775-1850)

Stareţ şi ziditor al mănăstirii Frumoasa
 
Staretul Benedict (1775-1850)

Cuvânt la viaţa Stareţului Benedict

Arhimandritul Benedict Lascar face parte din pleiada ucenicilor marelui stareţ Sf. Paisie Velicicovschi de la Neamt.

Născut în familia unui preot din ţinutul Sucevei a fost crescut de mic în frica lui Dumnezeu. Din testamentul stareţului aflăm că fratele şi nepotul său de la frate au fost preoţi, fapt care confirmă descendenţa sa dintr-o familie de preoţi. Deşi nu se ştie unde, cunoaştem ca stareţul Benedict a studiat gramatica moldovenească şi cea grecească pâna la intrarea sa în mănăstire, fapt care vorbeşte despre o bună pregătire teologică şi intelectuală de care a avut parte. A intrat în ascultarea marelelui stareţ Paisie la mănăstirea Neamţ care l-a tuns rasofor şi l-a încredinţat arhimandritului Chiril de la m-rea Slatina. Aici părintele Benedict va lua asupra sa jugul cel bun al călugăriei din mâinile duhovnicului său arhimandritul Chiril.

În testamentul sau de mai târziu, el pomeneşte despre un epitrahil şi o cruce cu lanţ de aur, cu şaizeci de „breleanturi” (diamante) pe care le moştenise de la arhimandritul Chiril. Alegerea părintelui Benedict, în anul 1808, pentru slujba de iconom al casei arhiereşti din Iaşi de catre mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni a fost providenţială pentru că mai apoi, în 1813, îl găsim la mitropolia din Chişinău tot în slujba de iconom.

Din anul 1818 viaţa părintelui se leagă de destinul tinerei mănăstiri Frumuşica, al căreia stareţ va fi vreme de 32 ani, până la sfârşitul vieţii sale. Părintele Benedict găseşte Frumuşica cu 12 fraţi, cu o bisericuţă din lemn şi câteva căsuţe de nuiele în jurul ei, şi o lasă cu o biserică mare din piatră, cu 50 de case cu chilii; împrejmuită cu zid; cu o gospodărie bine aranjată; cu şcoală duhovnicească pentru copiii preoţilor (la care mai apoi a studiat şi sfântul Mitropolit Iosif Naniescu cel Milostiv); şi cu o bogată bibliotecă în care iubea sa-şi petreacă timpul liber de ascultări. O mare parte din cărţi erau aduse de la m-rea Neamţ, iar altele au fost traduse din greacă şi scrise de mâna părintelui şi a ucenicilor săi ieromonahul Luchian şi monahul Anatolie, care i-au fost mereu alături.

Arhimandritul Benedict Lascar a fost un iscusit lucrător al rugăciunii lui Iisus şi, conform tradiţiei paisiene, a organizat la Frumoasa un renumit centru cărturăresc şi a cultivat ucenicilor săi dragostea faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Părintele Benedict a fost un bun conducător şi un apreciat părinte duhovnicesc care a adunat în jurul său peste 50 de monahi. Pentru viaţa sa plină de dăruire slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui, stareţul Benedict a devenit patronul ceresc al mănăstirii Frumoasa, rugăciunile şi ocrotirea căruia se face simţită mereu celor care i-au îndrăgit ctitoria şi-i urmeaza cu dragoste în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.

Biografia Starețului Benedict

În lume s-a numit Vasile, de neam moldovean, născut la 7 iulie 1775 în familia preotului Constantin Lascar din satul Horbniceni, ţinutul Sucevei. A studiat gramatica moldovenească şi greacă. A intrat în iscusul monahicesc la manastirea Neamţu în anul 1790. L-a cunoscut pe sfântul stareţ Paisie de către care a fost tuns rasofor la 25 ianuarie 1794.

După moartea cuviosului Paisie, în anul 1799, s-a mutat în mănăstirea Slatina şi tot în acel an, la 19 decembrie a fost calugărit de către stareţul arhimandritul Chiril. La 24 ianuarie 1800 cu binecuvîntarea mitropolitului Iacov Stamati a fost hirotonisit ierodiacon de către PS Grigore al Ieropolisului.

În mănăstirea Slatina s-a aflat pîna în 1808, cînd la 8 august a fost adus la Iaşi şi rânduit în slujba de iconom al casei arhiereşti a Mitropoliei Moldovei. La 20 septembrie 1813, din datoria slujbei l-a urmat pe ÎPS Mitropolit şi Exarh Gavriil Banulescu-Bodonni la Chisinau.

La 7 decembrie 1814 a fost numit iconom al casei arhiereşti din Chişinau.

La 21 noiembrie 1818, în ziua Intrarii Maicii Domnului în biserica, cu binecuvîntarea Mitropolitului Gavriil a fost hirotonisit ieromonah de către PS Dimitrie Sulima, episcopul Benderului şi Achermanului.

La 24 noiembrie 1818, în ziua pomenirii Sf.mmc.Ecaterina si Mercurie a fost hirotesit egumen pentru mănăstirea Frumoasa, prin gramota nr.3545 din 10 decembrie 1818. Deşi numit stareţ, a îndeplinit şe functia de iconom al casei arhiereşti din Chişinau pâna la 4 noiembrie 1821, când a fost eliberat din slujba iconomiei.

La 31 iulie 1822 prin gramota cu nr. 2314 a fost numit exarh (blagocin) al mănăstirilor şi schiturilor din ţinutul Orheiului.

La 26 mai 1825, cu ocazia împlinirii a 50 de ani, a fost distins cavaler al Ordinului „Sfânta Ana” de gradul II.

La 6 aprilie 1841, prin ucazul Sfântului Sinod, a fost hirotesit arhimandrit de către ÎPS Arhiepiscop Dimitrie Sulima. Prin gramota cu n.173 din 8 aprilie 1841, mănăstirea Frumoasa primeşte privelegiul de a fi supusă direct Consistoriului Eparhial fara ca sa se supună vreo dată „privegherii a careva blagocin”.

La 15 decembrie 1848, la vârsta de 73 ani, arhimandritul Benedict a fost eliberat din funcţia de exarh, conform cererii depuse, pe motiv de sănătate. S-a trecut din aceasta viaţă la 1850 în vârstă de 75 ani, neajungând la sfinţirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria sa, care avea sa fie sfinţită în acel an la 14 august.

Testamentul Starețului Benedict

În lipsa hârtiei gherbovaia s-au scris pe hârtii proastă…

În numile Tatălui, şi a Fiiului, şi a Sfântului Duh, Troiţăi cei de o fiinţă şi nedesparţâtă. Fiindcă sfârşâtul nimarui nu este ştiut, nici îngirilor fără numai lu Dumnezău unuia, apoi şi eu fiind om muritori, neştiindumi ceasul sfârşâtului meu am însămnat întru aceasta în scurt care rog pe urmaşii mei ca mai întăi sa ma ierte de orce le-aş fi greşit ca şi de mine iaraş să fie toţi iertaţi cei ce mi-au făcut bine şi toţi cei ce mi-au făcut rău şi să urmeză cum eu. Însămnez toati veniturile ce le am eu de bani pentru monăstirea Frumuşica cu iscăliturile părinţilor să fie pentru vecinica pomenirea mea dacă mă voi duci din viaţă cum şi toati mărunti lucruri, straie şi argintării să deie bisericii unde eu mă aflu ctitor. Una cruce de pristol cu pietre va ramîne la monăstire. Epitrahilu şi una cruce de la răposatul arhimandrit Chiril duhovnicu sa se deie tot la biserica din Frumuşica, care cruce are lanţul de aur şi cu şaizăci berleanturi şi cu fininturi. Troiţăle ci sînt îmbracate cu argint şi sînt poleite cu aur să dei unui nepot al meu de frate Olixandru spre pomenire şi din cele ce vor voi parinţii vor da din strai şi fratelui meu preotului Gheorghe Lascar din ţinutul Sucevii, sat Horbniceni. Din banii ce se vor afla să dei îndata zăci sărindari pe la mănăstiri câte vreo zăci lei sarindariul, iar ciilalţi lei sa fii pentru grijile mănăstirii. Şi pentru toate aceste ce vor ramâne la casa Maicii Domnului să nu le înstrăineză nimine, iară pe mine nevrednicul sa mă puie în pomelnicul ctitoriei ca unul ce m-am dat cu totul grijii sfintei mănăstiri Frumuşica murind întru această sfîntă monastire.
Şi spre a fi temeinică această diată o am scris si o am iscălit cu mâna mea şi ca sa fie de credinţă am rugat şi pe duhovnicul meu şi alţii parinţi de o au iscălit. Aşa urmeză nesmintit.

Arhimandrit Venedict
Ieromonah Marco
Ieromonahu Luchian
Monah Anatole

Anul 1850 Februarie, 12 Mr. Frumoasa

Mărturia unui monah despre aflarea moaştelor (osemintelor) Starețului Benedict

În numele Tatălui şi al Fiului, si al Sfântului Duh. Amin.

Eu, nevrednicul, în anul 1996 am fost martor la o întâmplare care s-a petrecut la mănăstirea Frumoasa în Joia Mare, înainte de Sfintele Paști. După slujba de citire a Sfintelor Evanghelii eu împreună cu părintele shiegumen Agathanghel (răposat în anul 1999 la m-rea Rudi, n.n.) cu care locuiam alături cu chiliile, am mers la odihnă. Pe la ora unu de noapte părintele Agathanghel m-a trezit şi mi-a spus ca i s-a aratat în vis un călugăr batrân şi i-a zis: „Parinte, du-te şi zi-i stareţului că iată vine Sfînta Înviere şi voi când veţi merge cu podoabele să înconjuraţi bisericuţa mea iarăși ve-ţi calca peste mormântul meu” şi i-a arătat părintelui Agathanghel locul unde era îngropat. Atunci am mers împreună cu părintele de mi-a arătat locul acela, care era în partea de sus a Altarului, lângă zid, sub trotuar. După aceea am mers la stăreţie şi i-am cerut părintelui stareţ sa-mi dea binecuvântare să sap în acel loc și primind binecuvântare, pe la orele 4 dimineaţă am dat de un sicriu clădit din lespezi de piatră. După ce am ferit lespezile am aflat osemintele cuviosului. Sub cap am aflat o cărămidă pe care scria „ 1875 года, июль, 7 дня был раскопан гроб арх. Винидикта”. A venit părintele stareţ şi a făcut litia pentru răposaţi, apoi a pus cinstitul trup într-o mantie şi mi-a spus sa-l îngrop în curtea mănăstirii pe locul unde a fost prima biserică de lemn, ceea ce am şi făcut, eu, monahul Spiridon.

Racla cu moastele arhimandritului Benedict, 2007

Racla cu moaștele arhimandritului Benedict, 2007