Carte de oaspeţi

Cu gindul la Frumoasa…

O toamnă splendidă… Soarele blînd şi culorile calde ne-au îndemnat să
evadăm din zgomotosul Chişinau… Cine a fost cu această ideie? Mai are
vre-o importanţă? Toţi eram dornici să ieşim în natură, să petrecem cele mai
agreabile clipe. Am ales să vizitam cele 4 mănăstiri amplasate în formă de
Cruce – Răciula, Hîrjauca, Hîrbovaţ, Frumoasa, dar am poposit şi la Muzeul
“Casa Părintească” din satul Palanca.

Am ales să vorbesc despre mănăstirea Frumoasa, cu hramul “Sfinta Treime”
– acolo unde omul se apropie de Dumnezeu, de cele sfinte. Lumina, cerul
senin, aerul si liniştea din mănăstire - în acel loc izolat de lume, cu
farmec aparte - vindecă sufletele, purifică gîndurile şi apropie oamenii.
Pentru a mă face înţeleasă, să facem împreună o incursiune în istoria
framîntată a mănăstirii:

“Mănăstire de calugari din raionul Călăraşi, asezată pe o colină
înclinată, înconjurată din toate părţile de dealuri, păduri şi cu vedere
deschisă spre miazăzi, ea poartă cu drept cuvînt un nume ce corespunde cu
realitatea. Pe locul unde stă acum mănăstirea, înainte era o mare si deasă
pădure de stejari. În anul 1804 au venit pe acest loc razeşul Efrem Jurcu, 3
ieromonahi: Serafim, Ioanichie şi Macarie şi un calugar cu numele Afanasie.
Aceştia şi-au săpat fiecare cîte un bordeiaş şi trăiau în ele rugîndu-se lui
Dumnezeu. În anul 1805 aceşti călugări, cumpărînd mai mult pămînt, au
construit o biserică de lemn. (Din acea biserică se mai pastrează şi acum o
icoana a Sfîntului Nicolae). Mănăstirii i-au pus numele Frumuşica sau
Frumoasa, pentru locul frumos în care e aşezată, iar primul egumen a fost
Serafim, în schema monahală cu numele Eftimie, care a stareţit din 1805 pînă
în 1830. Din acest an şi pînă în anul 1903 nu s-au mai păstrat date despre
mănăstire. Marturii interesante din viaţa mănăstirii Frumosa gasim în
Almanahul “Bessarabia. Izdanie gazeti”, “Bessarabet”(Moscova 1903),
şi în “Manastirile din Basarabia”(1918). Despre frumoasa mănăstire a
scris şi Mihail Sadoveanu care spunea în anul 1919: ”…Găseam la Frumoasa
sufletul curat al ţării. Aveam senzaţia că făceam şi eu, ca şi oamenii, ca
şi tot ce ma înconjoară, parte din natura, din lumină, din pămîntul morţilor
către care mă voi întoarce…”

…A fost închisă în anul 1947, iar în 1948 complexul monastic este
transformat în Casa pentru Copii, apoi în Şcoală pentru Surdo-Muţi(1963).
Din 1973 pînă în 1985 la mănăstirea Frumoasa a fost o Colonie de Fete, iar
din 1986 a fost Şcoala pentru Copii alienaţi mintal. Mănăstirea a suferit şi
2 incendii: unul imediat dupa razboi, iar altul în iarna lui ‘85. Locaşul
sfint a fost închis în anul 1949 şi redeschis în 1994 ca mănăstire de
călugări. Din octombrie 2002 pînă în decembrie 2005 stareţia mănăstirii a
fost încredinţată arhimandritului Ambrozie Munteanu. La 23 noiembrie 2004
mănăstirea şi-a serbat jubileul de 200 de ani de la fondare şi 10 ani de la
redeschidere. La 27 decembrie 2005 mănăstirea Frumoasa a fost reorganizată
în aşezamînt pentru maici, stareţă a mănăstirii fiind pînă în prezent
egumena Benedicta Mura…”

Grupul de pelerini de la Facultatea de Jurnalism, specialitatea
Jurnalism Cultural, am avut marea fericire de a asista la slujba de seară,
unde preotul ne-a miruit şi ne-a binecuvîntat. Am vizitat Muzeul
Mănăstirii, dar şi Şcoala Teologică de Iconografie şi Mozaic “Sfîntul Ioan
Damaschin”. Am rămas impresionaţi de minunaţiile de acolo şi am promis cu
toţii că ,ori de cite ori vom avea ocazia, ne vom reîntoarce…
…Am revenit la Chişinău şi în ciuda oboselii trupeşti care pusese
stăpinire pe noi, eram împliniţi sufleteşte…

ANNA CASIAN, Jurnalistă