CUVINTE care ÎNVIAZA și CUVINTE care OMOARĂ - POSTUL, CLEVETIREA, DEFĂIMAREA, NEDREPTATEA

Pr. Rafail Noica - Sunt cuvinte care, dintr-o dată, parcă vă învie. Parcă dintr-o dată te trezești pe altă lume, cu altă înțelegere. O lumină, ca sa zic așa. Aici este ceva din prima înviere. E sufletul care începe să învie. Cuvântul care acum este perceput ca viu și nu e doar informație moartă. Asta-i energia cuvîntului.
Și cînd, contrar acestora, citești niște lucruri,minciuni de-astea de-ale omului care se balăcește în minciuni și te simți așa împovărat și parcă e o otravă ce vezi acolo, nu știi dacă e adevarat sau nu, dar te simți așa, împovărat: energia mortală a cuvîntului, minciuna. Minciuna și moartea sunt același lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevăr: iți zic că plouă, dar e soare afară. Minciuna, în esența ei, este ceva mult mai adînc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poți să spui lucruri foarte bune, dar dacă nu sunt în Duhul lui Dumnezeu sunt minciună. Rezultatul lor este acea otravă, acea moarte a sufletului, unde ți se tîmpeste sufletul; pici iar în deznădejde, pici iar în îndoielnicie, în necredința, în frică și în toate lucrurile astea care sunt ale întunericului.
Dacă, dintr-o dată, ți se învie sufletul și parcă, în ciuda tuturor lucrurilor, simți că e pace, că Dumnezeu e bun, că e atotputernic - uite că asta este ceva din acea înviere.

Pr. ARSENIE PAPACIOC - Postul sufletului este superior postului trupului. Degeaba nu mănânci carne dacă muşti din carnea aproapelui (prin vorbirea de rau).
Nu mai vorbiţi unul despre altul de rău! Vorbiţi numai de bine! Să ştii că după cuvintele tale te va judeca. Sau după cuvintele tale te vei bucura! Că este o foarte mare ruşine să vorbeşti de rău pe fratele tău de drum, în luptă cu acelaşi duşman nesuferit, diavolul! Acum, când suntem tovarăşi de drum toţi, ne urâm unul pe altul? Ai în traistă un lucru bun, care ţine de foame, şi celălalt nu are, şi tu mergi cu el şi nu-i dai şi lui? Îi dai şarpe? Îi dai răutate? Vă daţi seama cât de mult se greşeşte în faţa lui Dumnezeu, pentru că nu preţuim faptul că suntem împreună? Vorbiţi-vă de bine!
Spuneam şi sunt foarte convins, că în iad sunt cei mai mulţi care vorbesc de rău. Vorbesc de rău şi se motivează: “Ce, numai eu vorbesc?” “Da’ ce, eu n-am dreptate?” Nu! N-ai dreptate! Şi ce te interesează că vorbeşte acela de rău? Că poate dracul vorbeşte prin acela!

Sfântul Grigorie de Nazianz - spune că “pentru orice cuvânt în plus dăm răspuns”! Cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos! Şi zic şi eu mai departe cu atât mai rău de orice cuvânt ucigător. Căci, a vorbi de rău pe aproapele tău, te încadrează în canonul de ucidere! Ucidere cu îngăduinţă, că ai vorbit numai de rău! Vorbiţi-vă de bine!
Aţi observat, frăţiile voastre, că criteriul de mântuire în Evanghelie este iubirea? După asta ne va judeca: “De ce n-aţi iubit?” Aţi observat, atunci când se citesc Evangheliile cum repetă mereu Dumnezeu: Iubiti-vă! Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Să vă iubiţi cum v-am iubit Eu! “Să vă iubiţi”!

SF. IOAN GURA DE AUR - Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi urechile, picioarele şi mâinile şi toate membrele trupului tău. Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele necuviincioase. Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vătăma postul, ducând tot sufletul la pierdere.
Dar postul urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta Scriptură: “Să nu asculţi vorbele cele mincinoase” (Ieş. 23, 1). Incă şi gura trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri?
Aşadar, înainte de toate, trebuie să te fereşti a asculta pe cel ce vorbeşte rău de aproapele tău. Iară dacă ai auzit ceva asemenea, îngroap-o, omoar-o în tine, dă-o uitării, ca să fie ca şi cum nu ai fi auzit-o. Atunci vei putea să petreci o viaţă liniştită, paşnică. Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aştepta nici o iertare pentru păcatele sale. Căci Dumnezeu ne va judeca nu numai după mărimea păcatelor noastre, ci şi după cum am judecat noi pe alţii. De aceea Hristos a zis: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt. 7, 1).
Aşadar, în acest sfânt timp al postului să alungăm toată defăimarea din gura noastră, fiind convinşi, că de am mânca numai cenuşă, această viaţă aspră nu va putea folosi, dacă nu ne vom înfrâna totodată de prihanire şi de defăimare. Să postim deci, iubiţilor, în aşa chip, ca noi să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, ci şi de la păcate.

Sf. LUCA AL CRIMEEI- Nu trebuie să spurcăm astfel gurile noastre, care se ating de Sfântul Potir, primind nemuritorul şi de viaţă făcătorul Trup şi Sânge al lui Hristos. Nu trebuie ca din gurile voastre să curgă alături de cuvinte bune, cuvinte de iubire, şi cuvinte de blestem, care sunt osândite de Dumnezeu.
Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor care ascultă (Efes. 4, 29). Sf. Ap. Iacov spune: Dacă cineva socoate că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.

Pr. PAISIE AGHIORITUL - Odihnirea celuilalt să-ţi fie prilej de bucurie!
Mare lucru este ca omul să aibă binecuvîntarea lui Dumnezeu. Tot ceea ce are binecuvantare sta in picioare. Iar tot ceea nu are binecuvîntare nu stă în picioare. Nedreptatea este mare păcat. Toate păcatele au circumstanțe atenuante, nedreptatea nu are, atrage urgia lui Dumnezeu. Înfricoșător lucru!
De pildă, se adună avere cu nedreptate, oamenii trăiesc puțini ani ca fiii de boier, dar după aceea, toate pe care le-au adunat le dau la doctori. Rar, la foarte puțini se întîmplă ca bolile, falimentările etc, să fie o încercare de la Dumnezeu. Aceștia vor avea plată multă. In acest caz, de obicei, după aceea devin mai bogati, ca dreptul Iov. Dar si la multi care nu au reusita, este si din cauza asta: au facut vreo nedreptate.

SF. IOAN IACOB HOZEVITUL - Se blesteamă singuri fară să știe si cei care iubesc răzbunarea și nu lasă nici un dram nerăsplătit, față de cei care-i nedreptățesc ori îi necăjesc. Aceștia cînd citesc Psaltirea se leagă singuri prin cuvintele prorocești care glăsuiesc: “Doamne, Dumnezeul meu, de-am făcut aceasta, de este nedreptate în mîinile mele, de am răsplatit rele celor ce îmi răsplătesc mie (adică celor ce mă asupresc) să prigonească dar vrajmașul sufletul meu și sa-l prinda. Sa calce în pămînt viața mea și slava mea în țarînă s-o așeze.” (Ps. 6, 3-6)”.

Sf. NECTARIE TAUMATURGUL
- Frații mei ! Fericirea se află înlauntrul vostru și fericit este omul care înțelege aceasta. Cercetați-vă inima și vedeți în ce stare duhovnicească vă aflați ! Nu cumva inima voastra și-a pierdut îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu ? Nu cumva conștiința vă mustră pentru călcarea poruncilor Lui ? Nu cumva vă învinuiește pentru nedreptăți, minciuni și neglijarea îndatoririlor față de Dumnezeu și fața de aproapele ? Cercetați și vedeți dacă nu cumva inima voastră a fost umplută de răutați și patimi, dacă nu cumva s-a abătut pe cai nedrepte !
Din nefericire, cel care nu are grijă de inima sa, se lipsește de tot lucrul bun și cade într-o mulțime de răutați. Alungă bucuria și se umple de amărăciune și de frică. Alungă dragostea și primește ura. Alungă toate harismele și roadele Sfantului Duh pe care le-a primit la Botez și se face salașul tuturor acelor rele care il fac pe om vrednic de plîns și de trei ori ticalos.
Frații mei! Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toți să fim fericiți, atît în viața aceasta, cît și în cealaltă. Pentru aceasta a întemeiat Sfanta Sa Biserică, ca sa ne curățească de păcat, să ne sfințească, sa ne facă prieteni ai Sai, să ne dăruiască binecuvîntările Cerului. Biserica stă mereu cu brațele deschise, ca sa ne primească. Să alergăm repede toți cei care avem conștiința împovărată. Să alergăm la Biserica, caci ea este gata să ridice povara noastra cea grea, să ne dăruiască îndrăzneala către Dumnezeu, să ne umple inima de bucurie și de fericire.