“Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”

(Simbolul Credinţei)

Cinstiţi părinţi, monahi şi monahii,

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Hristos a Înviat!

Învierea lui Hristos este, al treilea act din cele cinci acte mântuitoare a lui Hristos, menţionate de părintele Dumitru Stăniloae. Prin învierea Sa, Hristos înviază întreaga omenire, cum este numit în Sfânta Scriptură “începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni 1, 18) sau “întâi născut între mulţi fraţi” (Romani 8, 29). Sărbătoarea Învierii lui Hristos nu este numai pomenire şi mărturisire a adevărului Învierii lui Hristos, ci şi vedere duhovnicească sau icoană profetică a învierii de obşte a tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate popoarele. Credinţa puternică în Învierea lui Hristos este în Ortodoxie şi credinţă puternică în învierea tuturor oamenilor. De aceea,Crezul pe care îl mărturisim în Biserică se încheie cu aceste cuvinte: “Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este binevestită în noaptea de Paşti nu înăuntrul bisericii, ci în afara bisericii, pentru că ea priveşte nu numai pe creştini, ci pe toţi oamenii. De aceea, Sărbătoarea Sfintelor Paşti este numită “Sărbătoarea sărbătorilor”, iar icoana Învierii lui Hristos se află imprimată pe coperta Sfintei Evanghelii şi se oferă credincioşilor spre a fi cinstită şi sărutată. Mai mult, fiecare săptămână din calendarul ortodox începe cu ziua Învierii, cu duminica, orientând astfel timpul Bisericii şi al istoriei către învierea universală şi către viaţa veşnică. Lumina Învierii lui Hristos dă sens vieţii creştine zilnice, pentru că Hristos Cel Înviat rămâne tainic prezent şi lucrător în Biserica Sa până la sfârşitul veacurilor: “Iată, Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20). Lumina Învierii lui Hristos dă sens istoriei universale a omenirii, pentru că o îndreaptă spre învierea tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate locurile. În plus, lumina Învierii lui Hristos dă sens întregii creaţii, întregului univers sau cosmos, pentru că ea îndreaptă întreg universul spre “un cer nou şi un pământ nou”, în care “moarte nu va mai fi” (Apocalipsa 21, 1 şi 4). De aceea, Biserica Ortodoxă cântă în noaptea Sfintelor Paşti: “Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ”. Acum toate s-au umplut de sens, pentru că toată existenţa va fi eliberată de robia, de absurditatea şi stricăciunea morţii (I Corinteni 15, 51-58). Lumânările pe care le poartă în mâini clerul şi credincioşii în noaptea de Paşti, când ies din biserică şi stau în afara bisericii, sunt simbolul luminii pe care Învierea lui Hristos o aduce în lume şi pentru lumea întreagă. Sfânta Scriptură ne învaţă că învierea tuturor morţilor se va realiza când Hristos va veni cu slavă şi putere multă ca să judece viii şi morţii: “Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui Hristos şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii” (Ioan 5, 28-29; Matei 16, 27; 25, 31-46; Romani 14, 10; II Corinteni 5, 10; I Tesaloniceni 4, 13-17; II Tesaloniceni 1, 7-10). Legătura dintre venirea în slavă a lui Hristos, învierea morţilor şi Judecata Universală a tuturor popoarelor şi persoanelor este mărturisită în Crezul Bisericii noastre, unde se spune despre Hristos Cel Înviat din morţi şi Înălţat la ceruri că El “va veni cu slavă să judece viii şi morţii, iar împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Ceea ce se merită de amintit este faptul că după Înviere Hristos nu S-a arătat Maicii Domnului. Dacă-i aşa, e firesc să ne întrebăm: De ce? Arătările Domnului n-au adus decât bucurie în sufletele celor ce L-au văzut. O astfel de bucurie nu i se cuvenea oare şi aceleia care-L născuse? … Răspunsul e simplu: Toate arătările Domnului de după înviere au avut un caracter demonstrativ: să-i încredinţeze pe cei ce se îndoiseră de adevărul învierii. Ei bine, Maica Domnului era singura care nu se îndoise; ca urmare ea nu avea nevoie de dovadă. Şi dacă trebuie să credem că secunda din mormânt a învierii Domnului a avut, totuşi, un martor – un singur martor - acesta a fost sufletul Fecioarei: ea L-a văzut pe Fiul ei înviind, pentru că inima ei întru credinţă nu se despărţise niciodată de El. E motivul pentru care ea nu s-a dus la mormânt să-şi plângă mortul: cum să-L plângi pe Acela despre care ştii că a înviat? Dar şi cele ce au plâns, s-au bucurat, căci mare-i bucuria lacrimei ce se tămăduieşte-n Dumnezeu.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Dacă naşterea Domnului din Fecioară a fost ,, taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, învierea Sa din morţi a fost şi rămâne o taină incomparabil mai adâncă şi mai de pătruns. Profeţii Vechiului Testament au vestit venirea lui Mesia, unde anume Se va naşte, când şi din cine, cum Îi va fi înfăţişarea, cum va lua asupra-Şi păcatele omenirii şi cum va suferi pentru ele; I-au prevestit limpede patimile şi moartea, dar nu şi învierea. Astfel, înţelegem de ce naşterea Domnului s-a petrecut într-un orizont de aşteptare al omenirii, pe când învierea nu a fost aşteptată de nimeni. Domnul Însuşi în timpul propovăduirii Sale, a afirmat în repetate rânduri că „Fiul Omului va suferi moartea pe cruce şi că a treia zi va învia” (Mc. 9. 31), dar S-a mărginit doar la un enunţ în Sine, fără să dea lămuriri şi fără să îngăduie întrebări, aşa cum a făcut, de pildă, cu înălţarea Sa la cer, pe care Şi-a anunţat-o ca pe o întoarcere la Tatăl şi ca pe o condiţie a venirii Duhului Sfânt. Bucuria şi Pacea a vestit-o Hristos după învierea Sa, bucuria Femeilor Mironosiţe, pacea Sfinţilor Apostoli. Să vedem de ce anume a vestit bucuria şi pacea şi nu alte lucruri necesare omenirii?

Bucuria, iubiţii mei, e un sentiment al fiinţei noastre lăuntrice, o lumină care ne năpădeşte inima şi care, în cele mai multe cazuri, e vecină cu fericirea. Ea poate fi însoţită şi de veselie, ca expresie văzută, revărsată în afară. În concluzia celor nouă Fericiri, Mântuitorul ne spune: ,,Bucura-ţi–vă şi vă veseliţi, căci plata voastră este în ceruri” (Mt. 5, 12). De ce vă spun acestea? Ca să înţelegeţi deosebirea dintre bucurie şi veselie. Dacă veselia e izvorâtă din bucurie, atunci ea e frumoasă, ziditoare, legitimă. Dar dacă veselia are alte cauze decât bucuria duhovnicească, ea nu poate fi decât o expresie a superficialităţii, necredinţei şi dezmăţului. Ca rod al bucuriei, veselia e cumpătată şi decentă; în afara acesteia, ea devine excesivă şi nereuşită.

Femeilor mironosiţe li Se arată pe drumul lor de întoarcere în Ierusalim, dimineaţa şi le adresează salutarea: ,,Bucuraţi-vă!” (Mat. 28, 9-10). Ele aveau nevoie de bucurie, ca unele care-L jeliseră.

Apoi Domnul Se arată ucenicilor în Ierusalim şi îi salută: ,,Pace vouă!” (Lc. 24, 36-40), o pace de care ei aveau nevoie, ca unii a căror conştiinţă era încărcată de vinovăţie şi remuşcări, iată de ce a vestit Hristos Bucuria şi Pacea. Astăzi mai mult ca oricând, întreaga lume are nevoie de Bucuria şi Pacea lui Hristos, deoarece, omul contemporan nu mai are timp să se bucure, sau dacă are timp nu mai ştie ce înseamnă această bucurie şi pace deoarece sensul acestor trăiri sunt pervertite. Pentru soţ, femeia nu mai este un subiect al dragostei şi bucuriei, ci un obiect al satisfacţiei, copiii nu mai sunt rodul dragostei în sânul familiei, ci un accident, părinţii nu mai sunt stimaţi şi iubiţi de copii, ci o povară pentru ei. Iată de ce iubiţi fraţi şi surori aveam nevoie de bucuria şi pacea învierii în orice zi şi orice clipă.

De aceea am acordat părintească binecuvântare ca acest an în cadrul Episcopiei noastre să fie dedicat Familiei Creştine, astfel, având posibilitatea să abordăm mai frecvent această tematică, iar familia în deplina ei componenţă să simtă grija şi protecţia spirituală a Bisericii Mame.

Să ne bucurăm şi să mulţumim lui Dumnezeu mai ales pentru lumina Învierii pe care ne-o dăruieşte atunci când întâlnim în jurul nostru oameni buni şi sinceri, harnici şi milostivi, curaţi şi smeriţi, copii ascultători şi părinţi buni, tineri evlavioşi şi bătrâni înţelepţi. Acestea sunt semne ale vieţii creştine şi ale pregătirii pentru învierea de obşte, haine de sărbătoare pentru suflet, binecuvântare pentru Biserică şi pentru Ţară.

“Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13).

Adevărat a Înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul Cel Înviat pururea rugător,

+ PETRU

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Învierea Domnului,

Anul mântuirii 2012,

or. Ungheni

Publicat: Luni, Aprilie 16, 2012 at 10:56 am in Diverse.