Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului şi Scoaterea Sfintei Cruci
Postul Adormirii Maicii Domnului este rînduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, dupa tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice. Originea acestui post trebuie pusă prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului s-a dezovoltat. Data şi durata Postului Adormirii Maicii Domnului au fost stabilite pentru întreaga Ortodoxie, în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol, ţinut în anul 1166 în vremea patriarhului Luca Crysoverghi.
Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorinţa comună a ortodocşilor greci şi ruşi, întru prăznuirea biruinţei simultane pe care au repurtat-o ruşii asupra bulgarilor şi grecii asupra saracinilor. Pe 1/14 august, la Constantinopol era scos în procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial până la Catedrala Sfânta Sofia. De aici se făceau până pe 15/28 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe creştini de suferinţe şi boli.
Aşa cum este tradiţia Bisericii în această zi la început de post la sfârşitul Sfintei Liturghii , s-a făcut Slujba Aghezmei celei mici fiind sfinţite florile. Florile sunt simbolul miresmei celei negrăite a Harului Dumnezeiesc care ne este dăruit nouă prin puterea Crucii lui Hristos, prin jertfa cea plăcută a muceniciei celor Şapte fraţi Macabei, a mamei lor şi a preotului Eleazar care s-au jertfit lui Dumnezeu ca o jertfă cu bun miros, ca nişte flori preaminunate ale Bisericii Sale.
