Schimbarea la Faţă a Domnului
„A strălucit Faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui
s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2)
Astăzi Domnul S-a schimbat la Faţă, ca să arate că din tot trupul Lui izvorăşte Slava dumnezeirii Lui şi din toate mădularele Lui a strălucit Lumina. Că nu a strălucit trupul Lui, ca a lui Moise, dinafară, ci dintr-Însul izvora Slava dumnezeirii Lui. Şi nu le-a arătat tot adîncul Slavei Lui, ci cît a îngăduit lumina ochilor lor. De vreme ce cînd i-a întrebat pe ei „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului”, i-au răspuns Lui: „Unii zic Ilie, alţii Ieremia sau unul din Prooroci”. Pentru aceasta i-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan pe munte şi le-a arătat lor că nu este Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie; nici Ieremia, ci Cel ce a sfinţit pe Ieremia, din pîntecele maicii sale; nici unul din Prooroci, ci Domnul Proorocilor, pentru ca ceea ce a descoperit Tatăl, lui Petru, credinţa aceasta s-o mărturisească şi ceilalţi, şi cu fapta, şi cu graiurile. Deci, pe Slava aceasta, a dumnezeirii Sale, care era nearătată şi ascunsă prin întruparea Sa, pe aceasta a arătat-o Apostolilor pe munte, iar pe Tatăl Îl avea împreună, glăsuind şi zicînd: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”. Tot la această sărbătoare se sfinţesc strugurii, adică materia din care este făcut vinul folosit la Sfînta Împărtăşanie.
