Praznicul Sfintei Treimi
Conform traditiei, in ziua urmatoare marilor praznice, sarbatorim persoanele care au avut un rol important in savarsirea evenimentului praznuit. Astfel, luni, a doua zi dupa Duminica Cincizecimii, Duminica cea Mare a Pogorarii Sfantului Duh, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi. De fapt la orice serbare a unui ipostas se pomenesc si se serbeaza toate trei ipostasuri, adica Dumnezeu - Tatal, ziditorul lumii, Dumnezeu - Fiul, Mantuitorul ei, si Dumnezeu - Duhul Sfant, sfintitorul ei. Iata de ce in fiecare zi, facem sfarsitul tuturor cantarilor cu preamarirea Sfintei Treimi, zicand: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii, mentioneaza : “Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Prea Sfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu…”. In calendarele romanesti, aceasta zi e trecuta ca sarbatoarea Sfintei Treimi. Denumirea aceasta reprezinta probabil o influenta mai noua. In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe insa, Lunea de dupa Duminica Mare este numita Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar. In schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degraba obiectul expres al slujbei din Duminica Cincizecimii (vezi stihira lui Leon Despotul, de la Slava…, la “Doamne, strigat-am” din slujba Vecerniei: “Veniti, popoare, sa ne inchinam Dumnezeirii celei in trei ipostasuri…”). De aceea, in arta iconografica rusa, praznicul Cincizecimii e reprezentat de obicei prin cei trei ingeri din scena “Filoxeniei lui Avraam” (asa cum a zugravit-o Andrei Rubliov). In calendarele mai noi ale Bisericii ruse Sambata dinaintea Duminicii Mari e numita “a Treimii” (Troitzkaia), iar Duminica Cincizecimii e indicata ca “Ziua Sfintei Treimi”.
Sarbatoarea Sfintei Treimi reprezinta o incununare a sarbatorilor crestine care ne amintesc in fiecare an despre cele ce a facut Dumnezeu pentru noi, de la inceputul lumii si pana astazi.
Desi clar exprimata in Sfanta Scriptura, dogma Sfintei Treimi a fost des atacata de diversi eretici. Primele doua sinoade ecumenice (Niceea – 325 şi Constantinopol – 381) au statornicit definitiv învatatura de credinta a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel ca din secolul al IV-lea dupa Hristos se poate vorbi de adevarata cinstire, in toata lumea crestina, a Sfintei Treimi. La acele adunari a fost elaborat, pe baza invataturii Mantuitorului Hristos cuprinsa in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, Crezul – marturisirea de credinta a Bisericii. Controversele aparute mai tarziu nu au facut decat sa intareasca invatatura adevarata expusa in Sinoadele ecumenice.
In fiecare zi, ori de cate ori simtim nevoia, ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimea cea de o fiinţă si nedespartita. La fiecare Sfanta Liturghie ne bucuram de “Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh”. In fiecare clipa atim ca “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant”. De aceea zicem din toata inima: “Treime Sfanta, slava Tie!”.
Nota istorica: Initial manastirea Frumoasa a avut hramul Adormirii Maicii Domnului, dupa cum isi are numele biserica mare din manastire.
Dupa redeschidere, in anul 1994, dat fiind faptul ca biserica mare se afla in ruini, staretul de atunci, ieromonahul Vasile Ciobanu a decis schimbarea hramului manastirii dupa numele celei de a doua biserica din manastire in cinstea Sfintei Treimi, asa incat astazi manastirea Frumoasa isi serbeaza hramul de doua ori pe an: la praznicul Cincizecimii – hramul nou si la praznicul Adormirii Maicii Domnului – hramul vechi.