Sărutul din fiecare zi…
Iuda Iscarioteanul, “vînzătorul”, “trădătorul”, astăzi, în sfînta zi de Miercuri a Patimilor Mîntuitorului, este mai pomenit ca oricînd… O zi de adîncă întristare ce seamănă cu multe altele, cu toate celelalte pe care, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, cu gîndul sau cu fapta, mulţi dintre credincioşi le fac să semene cu ziua în care, pentru 30 de arginţi, Iuda se lasă slugă Satanei, devenind astfel prizonier al păcatului, deşi a fost martor şi beneficiar al minunilor şi a dragostei cea fără de margini a lui Hristos. Astfel, istoria omenirii poate fi tradusă printr-un şir întreg de trădări. De la Brutus, şi mai de dinainte şi după el, pentru o halcă de vînat, pentru o cireadă sau pentru un vad de adăpat, pentru un tron, pentru o ţară sau pentru un continent, sau, mai nou, doar pentru un scaun “călduţ”, pentru nimicuri de doi bani sau pentru bogăţii efemere mai degrabă pierzătoare decît ziditoare de fiinţă, mulţi dintre semenii noştri trădează. Gîndul că răscumpărarea “arginţilor” de tot felul îndepărtează pe cel căzut în ispita acestui păcat de la Cinstita şi Sfînta Faţă a Mîntuitorului nu mai frămîntă pe nimeni. “Sărutul”, mereu acelaşi, nu poate avea alt preţ decît focul neîntrerupt al Gheenei, chiar dacă, aici, în “Raiul” cu iz de mocirlă al prizonierilor avuţiilor lumeşti totul devine strălucitor, însă tare departe de Lumina mîntuirii sufletelor noastre pentru care Iisus a suferit supliciul Golgotei, întru dobîndirea vieţii noastre veşnice. Mai degrabă îndoiţi de veghea Divinităţii, ne întrebăm dacă nu cumva fratele nostru a păcătuit mai mult decît noi, precum fariseul Simon din pilda femeii păcătoase pomenită tot în sfînta zi de astăzi. Uităm de fapt că, singură, calea de întoarcere alături de cei drepţi şi iubitori de Dumnezeu, că faptele noastre întru pocăinţă sînt mai strălucitoare şi bineplăcute Domnului care, cu fiecare Sfîntă Înviere, ne aşteaptă pentru a ne spune, aşa cum i-a spus şi femeii păcătoase: “Credinţa ta te-a mîntuit, mergi în pace…”