Evanghelistul Ioan relatează (Ioan 11) că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr (prieten cu Iisus), Marta şi Maria, în casa cărora Iisus a fost găzduit de mai multe ori pe timpul activităţii sale publice (Luca 10, 38-42). Lazăr era bolnav, aşa că surorile au trimis după Iisus, ca să vină în casa lor şi să-l vindece. Dar Lazăr a murit până la venirea lui Iisus, şi aşa are loc marea minune a învierii lui Lazăr, care, deşi mort de patru zile şi depus în mormânt, este readus la viaţă de către Mântuitorul. Atunci mulţi dintre evreii care se găseau acolo au crezut în El (Ioan 11, 45), ceea ce i-a condus pe preoţi şi pe farisei, în frunte cu arhiereul Caiafa, să pună la cale prinderea şi uciderea lui Iisus (Ioan 11, 47-57).

Învierea lui Lazăr preînchipuie învierea cea de obşte, a tuturor, şi de aceea în această sâmbătă se face pomenire generală pentru morţi, cerând de la Domnul ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi “în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea”.

Publicat: Vineri, Aprilie 18, 2008 at 21:42 pm in Diverse.