Intrarea Domnului în Ierusalim
In ziua urmatoare Iisus a intrat in Ierusalimul care se pregatea pentru sarbatoarea Pastilor. Evenimentul este prezentat, cum am spus deja, de toti cei patru evanghelisti, din scrierile carora aflam ca Mantuitorul, calare pe un asin, a intrat in cetatea lui David, fiind intampinat de multimea care, purtand in maini si asternand in cale ramuri de finic, striga: “Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel!” (In.12,13). Intrand in Ierusalim, Mantuitorul nu a provocat doar bucuria multimii, ci si invidia fariseilor, care spuneau intre ei: “Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El” (In.12,19). Peste doar cateva zile acestia aveau sa-L prinda pe Iisus, sa faca astfel incat El sa patimeasca si in cele din urma sa fie rastignit, neputand sa creada din pricina rautatii lor ca El era Viata si ca, prin urmare ei luptau chiar impotriva Vietii, impotriva izvorului vietii lor, impotriva lor insisi.
Intrand in Ierusalim, Domnul Hristos a gasit acolo din pacate nu doar curatia unor inimi de copii care se bucurau sa-L intampine, ci mai ales uriciunea, invidia, rautatea, mandria, lacomia instalate in cel mai sfant loc din Ierusalim.
Acum, cand vrea sa intre in sufletul nostru, cum Il primim? Cu inimi curate, cu nerautate, cu bunatate si strigand ca pruncii odinioara: “Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului”? El vrea sa intre in Ierusalimul sufletului nostru, sa fie imparatul inimii noastre. Sa-L primim si noi cu bucurie.
Obiceiuri de Florii
Ramurile inflorite de finic si de palmier, cu care Mantuitorul Iisus a fost intampinat odinioara pe ulitele Ierusalimului, sunt inchipuite la noi prin crengutele de salcie, adesea doldora de muguri (mitisori). Salcia poarta, in constiinta poporului, binecuvantarea Mariei. Se zice ca atunci cand Fecioara a trebuit sa treaca un rau, salcia s-ar fi plecat peste apa, inlesnindu-i trecerea. Drept rasplata, Maica Domnului a binecuvantat-o, harazindu-i sa fie purtata an de an la Altar. Conform traditiei, cu crengile de salcie sfintite in biserica oamenii se intorc acasa si, dupa ce ating cu ele crestetele pruncilor, ca sa creasca mari si frumosi, le aseaza la icoane, pastrandu-le peste an. Pe timpuri, daca dadea furtuna sau grindina, se credea ca acestea puteau fi oprite tot cu salcie sfintita, afumandu-se cu ea fie casa, fie ograda. Se puneau matisori si-n apa in care erau scaldati copiii, ca sa fie aparati de boli. Ramurile de salcie ramase din anul trecut se dadeau la vite ca sa le manince, iar livezile si viile erau impodobite cu sacie ca sa dea roade bogate.
Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti.