“Veniti toti credinciosii sa ne inchinam
Sfintei invieri a lui Hristos”
(Din stihirile invierii)

Prea iubiti intru Hristos Cel inviat, frati si surori,
HRISTOS A INVIAT!

Aceste cuvinte mintuitoare, asteptate pretutindeni cu bunavointa si evlavie, rasuna astazi in intreaga lume crestina. Prin bunatatea iubirii lui Dumnezeu, sarbatoarea invierii Domnului si in acest an s-a revarsat peste noi.

Salutul pascal “Hristos a inviat!” este cea mai mare veste de bucurie, mingiiere si nadejde. Hristos a biruit moartea, prin moartea Sa pe cruce. Prin jertfa lui Hristos, omului i s-a dat sansa sa se intoarca la Dumnezeu, sa-I fie supus si sa guste din nou dragostea ascultarii pierdute prin caderea in pacat. (continuare…)

Iuda Iscarioteanul, “vînzătorul”, “trădătorul”, astăzi, în sfînta zi de Miercuri a Patimilor Mîntuitorului, este mai pomenit ca oricînd… O zi de adîncă întristare ce seamănă cu multe altele, cu toate celelalte pe care, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, cu gîndul sau cu fapta, mulţi dintre credincioşi le fac să semene cu ziua în care, pentru 30 de arginţi, Iuda se lasă slugă Satanei, devenind astfel prizonier al păcatului, deşi a fost martor şi beneficiar al minunilor şi a dragostei cea fără de margini a lui Hristos. Astfel, istoria omenirii poate fi tradusă printr-un şir întreg de trădări. De la Brutus, şi mai de dinainte şi după el, pentru o halcă de vînat, pentru o cireadă sau pentru un vad de adăpat, pentru un tron, pentru o ţară sau pentru un continent, sau, mai nou, doar pentru un scaun “călduţ”, pentru nimicuri de doi bani sau pentru bogăţii efemere mai degrabă pierzătoare decît ziditoare de fiinţă, mulţi dintre semenii noştri trădează. Gîndul că răscumpărarea “arginţilor” de tot felul îndepărtează pe cel căzut în ispita acestui păcat de la Cinstita şi Sfînta Faţă a Mîntuitorului nu mai frămîntă pe nimeni. (continuare…)

Dar întrucît, “nelegiuirea nu iese din pamînt şi necazul nu răsare din pulbere, ci omul işi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer prin puterea lor, eu alerg la Dumnezeu şi Lui îi arăt necazul meu”.

Plînsul după Dumnezeu este o tristeţe a sufletului, o dispoziţie a unei inimi îndurerate care caută pururea nebuneşte lucrul după care însetează, iar neajungîndu-L, Îl urmăreşte cu osteneală şi se tînguieşte cu durere alergînd în urma Lui” (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia 9).

“Întrebat-a unul din părinţi pe Ava Sisoe, zicînd: «De voi şedea în pustie şi va veni vreun barbar vrînd să mă omoare şi de voi putea birui asupra lui, omorî-l-voi pe el?”. Şi a zis bătrînul: Nu, ci lasă-l la Dumnezeu, căci orice fel de ispită va veni omului, acesta să zică: pentru păcatele mele s-a întîmplat aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întampla, să zică: din mila lui Dumnezeu este. Să nu se mîhnească în necazuri! Să nu se teamă de moarte, ci de Dumnezeu”. (continuare…)

Luni, Marţi, Miercuri:

6.oo – Mezonoptica, Ceasurile 3,6,9, Obedniţa, Vecernia,
Liturghia Darurilor înainte sfinţite.
17.oo - Pavecerniţa. Utrenia. Ceasul 1.

JOIA MARE

7.oo - Rug. dimineţii, Ceasurile 3,6,9, Obedniţa, Vecernia,
Liturghia Sf. Vasile.
17.oo - Utrenia cu citirea celor 12 Evanghelii a Sf. Patimi. Denia de Joi
23.oo - Acatistul Sfintelor Patimi.

VINEREA MARE

8.oo - Ceasurile Împărăteşti, Obedniţa.
15.oo – Vecernia cu scoaterea Sfîntului Epitaf.
17.oo - Utrenia cu Prohodul Mîntuitorului. Denia de Vineri.
23.oo – Canonul „Tânguirea Maicii Domnului” cu Acatistul M.D. „Şapte suliţe”.

SÎMBATA MARE

8.oo - Ceasurile 3,6,9, Obedniţa, Vecernia Paştelui,
Liturghia Sf. Vasile.

22.oo – Faptele Sf. Apostoli

DUMINICA ÎNVIERII

23.00 - Mezonoptica Pastelui
23.45 - Aducerea Sfintei Lumini de la Ierusalim.
00.00 - Utrenia Paştelui. Liturghia Sf. Ioan.
05.00 - Sfinţirea pascală.
16.00 - Vecernia Zilei de Paşti. Invierea Mica.

La praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim, cu ajutorul lui Dumnezeu si din mila Maicii Domnului, in cadrul Sfintei Liturghii, surorile manastirii Frumoasa, ascultatoarele Maria, Ana si Claudia au pasit in prima treapta a slujirii monahale, fiind imbracate in rasa. Din acest moment comunitatea monahal a manastirii s-a inoint duhovniceste cu inca trei surori rasofore. In cuvintul sau de invatatura, parintele duhovnic a tinut sa atraga atentia asupra faptului ca imbracarea hainei negre trebuie sa ne duca cu mintea la haina cea curata a pocaintei spre care tinde fiecare monah si care, cu darul lui Hristos, ne inspira nadejdea ca in viata cea viitoare vom purta haine albe luminoase ale biruintei. (continuare…)

In ziua urmatoare Iisus a intrat in Ierusalimul care se pregatea pentru sarbatoarea Pastilor. Evenimentul este prezentat, cum am spus deja, de toti cei patru evanghelisti, din scrierile carora aflam ca Mantuitorul, calare pe un asin, a intrat in cetatea lui David, fiind intampinat de multimea care, purtand in maini si asternand in cale ramuri de finic, striga: “Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel!” (In.12,13). Intrand in Ierusalim, Mantuitorul nu a provocat doar bucuria multimii, ci si invidia fariseilor, care spuneau intre ei: “Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El” (In.12,19). Peste doar cateva zile acestia aveau sa-L prinda pe Iisus, sa faca astfel incat El sa patimeasca si in cele din urma sa fie rastignit, neputand sa creada din pricina rautatii lor ca El era Viata si ca, prin urmare ei luptau chiar impotriva Vietii, impotriva izvorului vietii lor, impotriva lor insisi. (continuare…)

Evanghelistul Ioan relatează (Ioan 11) că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr (prieten cu Iisus), Marta şi Maria, în casa cărora Iisus a fost găzduit de mai multe ori pe timpul activităţii sale publice (Luca 10, 38-42). Lazăr era bolnav, aşa că surorile au trimis după Iisus, ca să vină în casa lor şi să-l vindece. Dar Lazăr a murit până la venirea lui Iisus, şi aşa are loc marea minune a învierii lui Lazăr, care, deşi mort de patru zile şi depus în mormânt, este readus la viaţă de către Mântuitorul. Atunci mulţi dintre evreii care se găseau acolo au crezut în El (Ioan 11, 45), ceea ce i-a condus pe preoţi şi pe farisei, în frunte cu arhiereul Caiafa, să pună la cale prinderea şi uciderea lui Iisus (Ioan 11, 47-57). (continuare…)

Cu nimic nu e lupta mai grea decât cu tradiţiile intrate în conştiinţa poporului, chiar şi când acestea ajung să fie absurde şi să-şi piardă sensurile originare. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, iraţionalul de raţional.”

I.P.S. Antonie Plămădeală

Fraţi creştini,

În ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credinţei prin răspândirea unor filade ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserică. Cea mai cunoscută dintre acestea este cărticica “Visul Maicii Domnului”, retipărită de nenumărate ori la diferite edituri, dar şi de unele parohii, acordându-i-se chiar şi “înalte binecuvântări”. Broşura prezintă la început câteva rugăciuni obişnuite ale Bisericii dar adaugă şi un “text” despre care se crede că ar fi fost trimis de Dumnezeu oamenilor. Acest “text” nu a fost acceptat de Biserică, dar unii au considerat că ar întreţine un sentiment de evlavie. In realitate, însă, apocrifa ademeneşte sufletele mai slabe spre o credinţă greşită, spre superstiţie. (continuare…)

Intrucat exista o curvie lucrata in suflet sau cu gandul si o curvie trupeasca, lupta impotriva uneia dintre aceste forme presupune, de fapt, lupta impotriva ambelor si mai ales lupta impotriva cauzelor ultime a lor, care este curvia cu gandul.

Toti ascetii rasariteni, cunoscand foarte bine ravagiile pe care le produce aceasta patima asupra trupului si a sufletului celui bolnav de ea, staruie indeosebi asupra tratamentului ei sufletesc. Iar acest tratament presupune, pe langa alungarea imaginilor si amintirilor care pot deveni o tentatie pentru un suflet nedeplin exersat in cele duhovnicesti, pe langa evitarea convorbirilor prea familiare si indelungate cu persoanele de celalalt sex care ar putea sa ne produca ispite, pe langa respingerea vorbelor sau a glumelor indecente, a luxului de imbracaminte, si alaturi de o paza a simturilor si o infranare a trupului preocupare si infranare duhovniceasca. (continuare…)

Obstea Sfintei Manastiri Frumoasa aduce sincere felicitari parintelui arhimandrit Ambrozie, duhovnicul manastirii, cu ocazia implinirii a 15 ani de la depunerea voturilor monahale.

“Domnul si Preacurata Sa Maica sa Va ajute, preacuviose Parinte Duhovnic in a purta cu vrednicie crucea de monah. Sfantul Ambrozie de la Optina sa Va fie mijlocitor si rugator la tronul Prea Sfintei Treimi”.

Stareta Manastirii Frumoasa, egumena Benedicta impreuna cu maicile si surorile.

Sarbatoarea Buna Vestire, zi in care Maica Domnului a fost vestita, prin Arhanghelul Gavril, ca va naste pe Fiul Domnului, Iisus Hristos este cunoscuta si sub denumirea de Blagovistenie. Aceasta sarbatoare este situata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara, cand incep sa vina primele pasari calatoare.

In traditia populara, in aceasta zi se scoteau si stupii de la iernat. Acestia erau trecuti pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau si se stropeau cu agheasma pentru a fi incarcati de fertilitate si de fecunditate .

De Blagovistenie nu se puneau clostile pe oua, obicei pastrat si astazi, se opreau morile de apa iar oamenii nu aveau voie sa se certe. Femeile aprindeau focuri in fata casei, punand alaturi de foc o cofita cu apa pentru ca ingerii pazitori sa vina sa se incalzeasca si sa-si potoleasca setea.

Ziua de Blagovistenie era si un important moment pentru prognozarea vremii, pentru esalonarea muncile agricole de primavara. Si tot acum ciobanii se urcau pe stogurile de fan si amenintau iarna cu topoarele, crezand ca in felul acesta primavara va sosi mai repede.

Importanta sarbatorii este marcata si de sacrificiul pestelui care se serveste in mod obligator la masa de sarbatoare, dat fiind faptul ca pestele simbolizeaza pe Hristos.

Se considera ca in aceasta zi natura este readusa la viata, se intra din plin in sezonul lucrarilor agricole de primavara si se pregateste noul an pastoral.

Viata monahala este un mod aparte de a cauta desavarsirea crestina prin marturisirea deplina a optiunii de a urma lui Hristos in sfintenia Bisericii. Aceia care opteaza pentru a vietui impreuna cu Hristos in sfintenia comunitatii ecleziale si-au asumat impresionanta responsabilitate de a se face purtatori de Hristos, hristofori, in libertatea oferita de aceasta stare. Cu certitudine ca pentru monahi, mai mult decat, pentru ceilalti crestini, desavarsirea pana la a deveni pe deplin purtatori de Hristos inseamna nazuinta si hrana sufleteasca de fiecare clipa, miscarea libera continua intre cer si pamant, setea neincetata dupa Dumnezeu, dorul aprins dupa “painea cereasca”.

Desi sunt numerosi marii nevoitori monahi care au sesizat ca nu exista diferente intre indatoririle laicilor si monahilor, se poate afirma totusi ca, prin locul pe care monahismul il ocupa in spiritualitatea crestina, acesta poate fi considerat ca “realizarea cea mai nobila a vietii crestine”. (continuare…)

În fiecare an, odată cu sosirea Postului Mare ne întrebăm fiecare, oare ce nou ne-ar putea aduce aceste şapte săptămîni de post. Ispite, încercări, probleme, suferinţe? Se pare că aşa este. Dar oare ele, ispitele, problemele şi greutăţile de tot felul ne ocolesc în restul anului? Sigur că nu. Atunci ce oare nou ne poate aduce Postul Mare? Sau, în genere, ne poate el aduce ceva nou? Greşim după cum am greşit şi mai înainte. Am făgăduit în Postul Mare din anul precedent că ne vom corecta, dar nu ne-am corectat. Am promis duhovnicului că vom împlini cele ce se cuvin nouă şi nu am împlinit. Am vrut să facem o mulţime de lucruri bune, dar nu le-am făcut. Atunci, care este rostul Sfîntului Post? (continuare…)