DUMINICA ORTODOXIEI - prima duminica din Postul Mare
Duminica din prima saptamana a Postului Mare este inchinata Ortodoxiei sau dreptei credinte, ca zi de pomenire a biruintei ei asupra falselor invataturi care tagaduiau dreapta credinta si luptau impotriva sfintelor icoane.
Dupa decenii de persecutii impotriva sfintelor icoane, Sinodul din anul 843 de la Constantinopol a formulat invatatura ortodoxa privind cinstirea sfintelor icoane si a rostit anatema asupra tuturor celor care refuza cinstirea acestora.
Textul Sfintei Evanghelii randuit a se citi in aceasta zi la Sfanta Liturghie ne infatiseaza momentul chemarii primilor ucenici la slujirea si misiunea apostolica. Intalnirea lor fata catre fata cu Hristos Domnul a fost un moment hotarator al vietii lor. Dialogul dintre Iisus Mantuitorul si Natanael se incheie cu promisiunea ca ei, Apostolii, vor vedea “cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 51).
Prezenta Domnului in mijlocul ucenicilor timp de trei ani si jumatate si, in cele din urma, bucuria reintalnirii lor cu Hristos Cel inviat din morti i-a convins pe deplin sa marturiseasca si sa vesteasca lumii “ceea ce era de la inceput, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii nostri am vazut, ceea ce am privit si ceea ce mainile noastre au pipait” (I Ioan 1,1), adica pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, Care S-a facut Om pentru mantuirea tuturor oamenilor.
Icoanele marturisesc impreuna cu Evanghelia taina Intruparii Cuvantului vesnic al lui Dumnezeu: “Si Cuvantul trup S’a facut si S’a salasluit intre noi; si noi vazutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (Ioan 1,14).
Prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu, ni s-a descoperit adevarul ca Hristos este “chipul nevazutului Dumnezeu” (Coloseni 1, 15). De aceea este necesar sa meditam asupra intelesului si folosului cinstirii sfintelor icoane in viata Bisericii si in viata fiecarui crestin.
Icoana este o marturie a credintei Bisericii in Intruparea Fiului lui Dumnezeu; in aceasta tainica si adanca lumina a icoanei, descoperim sensul si frumusetea smereniei Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Icoana ortodoxa ne arata ca, prin Intruparea lui Hristos, omul a devenit purtator de sfintenie spre viata vesnica; a primit frumusetea chipului cel dintai si plinatatea sfinteniei. Pe langa icoanele Mantuitorului, Biserica cinsteste icoanele Maicii Domnului si ale sfintilor, pentru ca icoana este o marturisire a prezentei iubirii si lucrarii lui Hristos, prin Duhul Sfant, in Biserica Sa, mai ales in sfintii ei.
Ceea ce auzim cu urechile noastre cand se citeste din Sfanta Evanghelie, vedem tainic, prin credinta, in icoana care ne infatiseaza spre vedere duhovniceasca, taina mantuirii noastre, ajutandu-ne sa simtim mai bine prezenta lui Hristos in Biserica, pana la sfarsitul veacurilor. “Si, iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28, 20). Oricine intra intr-o biserica ortodoxa este intampinat de iconostasul Sfantului Altar, care reprezinta imaginea Imparatiei iubirii vesnice a lui Dumnezeu, chemand lumea la viata vesnica.
Sfintele icoane ne infatiseaza atat smerenia, cat si slava Domnului nostru Iisus Hristos. De pilda, icoana nasterii Sale ni-L prezinta in smerenia Lui, ca Prunc nascut in pestera, iar icoana Invierii ni-L infatiseaza ca biruitor asupra mortii, plin de lumina si slava vesnica. Sfintele icoane sunt o memorie vie a ceea ce a facut Hristos pe pamant pentru mantuirea noastra, dar si o vedere profetica a venirii Sale viitoare pe norii cerului, cand “Ii vor vedea fata, si numele Lui va fi pe fruntile lor” (Apocalipsa 22, 4).
In aceasta prezenta a Mantuitorului Hristos Cel rastignit, inviat si inaltat intru slava, inconjurat de sfintii Sai, icoana ne pregateste pentru primirea Sfintei Euharistii. De aceea, inainte de a ne impartasi, sarutam sfintele icoane, pregustand intalnirea cu Hristos, Care a zis: “pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara” (Ioan 6, 37).
Dreapta credinta inseamna comuniune cu Mantuitorul, iar sfintele icoane ne apropie de El, ne ajuta sa simtim prezenta Lui si a sfintilor Sai in viata Bisericii si in viata fiecarui crestin.
Orice familie crestina ortodoxa trebuie sa aiba in casa sa cel putin o icoana sfintita, ca semn al dreptei credinte si al vietii de rugaciune, prin care cere binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu si a sfintilor Sai, in viata de toate zilele.
Dar sfintele icoane sunt prezente nu numai in biserici si in case, ci si in spitale, azile de batrani, in scoli, in unitati militare si in alte institutii, deoarece icoanele ne amintesc de iubirea lui Dumnezeu pentru oameni si aduc mangaiere celor aflati in suferinta, precum si bucurie tuturor celor care traiesc si lucreaza in lumina binecuvantarii lui Hristos.
Intrucat viata noastra este adesea ca o calatorie plina de incercari, care ne tulbura gandirea si o face sa uite de Dumnezeu, la popasurile sau la rascrucea drumurilor, se inalta Sfinte Troite impodobite cu icoane, pentru a ne reaminti iubirea lui Dumnezeu fata de noi, incurajandu-ne si incredintandu-ne ca nu suntem singuri, ca El este mereu prezent alaturi de noi si ne ocroteste.
Intr-o lume in care predomina imagini de tot felul, icoana este imaginea sfanta prin excelenta, purtand cu ea mesajul mantuirii, al sfinteniei vietii si al bucuriei. Datorita unei astfel de intelegeri corecte a semnificatiei icoanei, intalnim azi lucrari teologice despre icoane, scrise de crestini ortodocsi, precum si de crestini apartinand altor Biserici care s-au invrednicit a descoperi si a marturisi frumusetea vesnica a iubirii lui Dumnezeu, prezenta in sfintele icoane ale Ortodoxiei.
Sfintele icoane ne cheama, in tacere, sa-L urmam pe Hristos, sa biruim ispitele si pacatele care ne departeaza de El si de oameni. Ele ne ajuta in lupta noastra duhovniceasca de fiecare zi, atunci cand ne rugam cu evlavie in fata sfintilor reprezentati pe ele.
Icoana a fost numita fereastra spre vesnicie, in care ochiul cel curatit priveste cu speranta la frumusetea vietii vesnice din ceruri: “m’am uitat: si iata, o usa era deschisa’n cer” (Apocalipsa 4,1). Asadar, sfintele icoane ne calauzesc spre lumina si bucuria Invierii. Iata de ce, in prima duminica a Postului Mare, numita “Duminica Ortodoxiei”, se praznuieste biruinta dreptei credinte, ca lumina sigura catre Inviere si viata vesnica.