„După Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii” (I Petru 1,15).
„Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12,14).

Duhul Sfânt prin Părinţii Bisericii a rânduit ca în duminica ce urmează după Cincizecime să facă pomenire tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu. Şi dacă Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, Cel care pe toate bine le chiverniseşte, atunci nu fără rost a fost să fie ca să se facă această pomenire a tuturor sfinţilor imediat după praznicul pogorârii Mângâietorului Bun peste Biserică. Pentru că cei pe care astăzi Biserica îi numeşte sfinţi au fost oameni asemenea nouă, dar au ştiut, prin credinţă, să-şi închine întreaga viaţă, după cum spunem la fiecare ectenie, lui Hristos Dumnezeu şi au culminat în dragostea lor faţă de Domnul cu sfinţenia. Cunoaştem vieţile sfinţilor. Ştim strădania lor, ştim chinurile pe care le-au suportat. Am auzit despre îndeluhga răbdare, despre smerenia, despre rugăciunea şi postirea sfinţilor. Şi desigur ne întrebăm: oare noi, cei ce suntem atât de supuşi păcatului, atât de slabi la ispită vom vedea pe Domnul? Cine sunt sfinţii? Oare numai cei sfinţi vor vedea pe Domnul?

Pentru a împrăştia această nedumerire trebuie de la început să ne fie clar ce înţelegem noi prin „sfinţi” şi cine erau „sfinţi” în perioada apostolică. (more…)

Aceşti prera lăudaţi mucenici, deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Ei au fost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Hristos şi au fost duşi la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, care se găsea în apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaţa, ieşind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostaşii care erau de pază acolo însă a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat, văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei.Iar când s-a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de abia se mai vedeau suflând. Atunci li s-au frânt fluierele picioarelor şi aşa au luat cununile muceniciei. (more…)

Duminica din prima saptamana a Postului Mare este inchinata Ortodoxiei sau dreptei credinte, ca zi de pomenire a biruintei ei asupra falselor invataturi care tagaduiau dreapta credinta si luptau impotriva sfintelor icoane.

Dupa decenii de persecutii impotriva sfintelor icoane, Sinodul din anul 843 de la Constantinopol a formulat invatatura ortodoxa privind cinstirea sfintelor icoane si a rostit anatema asupra tuturor celor care refuza cinstirea acestora.

Textul Sfintei Evanghelii randuit a se citi in aceasta zi la Sfanta Liturghie ne infatiseaza momentul chemarii primilor ucenici la slujirea si misiunea apostolica. Intalnirea lor fata catre fata cu Hristos Domnul a fost un moment hotarator al vietii lor. Dialogul dintre Iisus Mantuitorul si Natanael se incheie cu promisiunea ca ei, Apostolii, vor vedea “cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 51). (more…)

Vrednicul de pomenire parintele ieromonah Mihail Cazacu a trecut la cele vesnice la 9 martie 2007 in linistea chiliei sale din sfanta manastire Sireti pe care a ctitorit-o cu multa daruire in ultimii sai ani de viata pamanteasca. Asa dum cum si se cuvine ctitorilor, sfintia sa si-a aflat odihna de veci in pronaosul bisericii Bunavestirea, principala biserica a manastirii Sireti. Parintele Mihail a avut o viata plina de iubire si daruire pentru oameni, o viata care cu greu poate fi inteleasa pana la capat de mintea omului contemporan secularizat. Refugiat cu familia in dreapta Prutului in timpul marilor tulburari din anii 40 ai secolului trecut, a ajuns mai tarziu om bine tocmit, cu familie si serviciu, dar fara liniste sufleteasca, in Romania Socialista. Asa, incat caile Domnului sunt nemarturisite, in plina epoca comunista, parintele reuseste sa evadeze in Canada. (more…)

De ce oare, la 15 ani de la prabusirea comunismului, noi ne incapatanam parca sa-i perpetuam sarbatorile straine si mincinoase? Ne prefacem ca 8 Martie sau 1 Mai ar fi niste sarbatori nevinovate si vechi de cand lumea, bucurandu-ne cu naivitate de cate-o “zi libera” sau de cate un cadru festiv artificial, fara sa ne mai sinchisim de originile si intelesurile acestor “sarbatori” mostenite din recuzita propagandistica a celui mai criminal si mai anti-crestin regim din istorie! O facem din inertie (”Asa am apucat!”) si din dorinta impura de a inmulti cu orice pret prilejurile de chef lumesc si de “chiul” ingaduit. Dar multi o fac poate si din totala ignorare a substratului acestor false sarbatori… (R. C.) (more…)

Ziua de sambata care precede Lasatul Secului de Carne, dedicata mortilor, mosilor si stramosilor, se numeste Mosii de Iarna. Impreuna cu Mosii de Simedru formeaza Mosii cei Mari de peste an. La Mosii de Iarna se impart ca de obicei pomeni.

Ce sunt pomenile si ce rost au ele?

Pomenile sau praznicele mortilor sunt mesele care se fac in cinstea si pomenirea mortilor. Ele sunt ramasite ale vechilor agape sau mese fratesti, cu care era impreunata in vechime slujba inmormantarii.
Despre ele pomenesc vechile randuieli bisericesti, ca Asezamintele Sfintilor Apostoli (Cartea VIII, cap. 44), si alte scrieri vechi crestine: “Noi ii poftim pe saraci si nevoiasi la ospat, pentru ca astfel serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine placuta lui Dumnezeu” (Talcuire la cartea Iov (atribuita lui Origen), cart. III, Migne, P. G., XVII, col. 517).
Tot pomana se numeste si orice fapta de milostenie facuta pentru pomenirea si folosul mortilor, ca de pilda hainele sau lucrurile care se dau saracilor.
(more…)

Martie. Zi de sarbatoare atat de draga poporului roman. Orasul e inundat de martisoare si flori. Parca am mai uitat cu totii de necazurile de zi cu zi, de saracie. Inventivitatea comerciantilor nu cunoaste limite. De la pandantive clasice cu inimioare, floricele, stelute si pana la papirusuri cu declaratii solemne de dragoste si aranjamente miniaturale ikebana. Totul respira a primavara. Miroase a nou si a curat. Strazile zvantate sub un soare promitator si furnicarul de oameni cautand cel mai potrivit suvenir pentru mama, iubita, prietena sau colega de serviciu. E timpul urarilor de dragoste, ghioceilor si narciselor. (more…)