Biserica Creştină întotdeauna a folosit toate mijloacele posibile pentru a mărturisi lumii despre Domnul Iisus Hristos. Ea, ca instituţie divino-umană, conştientizează faptul că autosepararea de societate vine în contradicţie cu misiunea de evanghelizare oferită ei de Mîntuitorul Hristos. Misiunea de iluminare, didactică şi social-pacificatoare a Bisericii obligă ierarhia ei spre o conlucrare cît mai fructuoasă cu mass-media, care are posibilitatea de a duce mesajul Bisericii în toate păturile societăţii. Sf. Apostol Petru ne îndeamnă, zicînd: „Fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteala despre nădejdea voatră” (I Petru 3,15). (more…)

După cum este obiceiul, Biserica dreptmăritoare a rânduit ca dupa unele mari sarbatori ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului, în ziua care urmeaza praznicului sa fie cinstit principalul personaj secundar al marii sarbatori.

Astfel, în ziua dupa Botezul Domnului facem praznuire de sfântul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga în pustie “gatiti calea Domnului”, turtureaua pustiei care a binevestit primavara harului, faclia Luminii dumnezeiesti, rasaritul ce a vestit pe Soarele Dreptatii, ca un înger pamântesc si om ceresc, care sta la granita dintre cer si pamânt si uneste Vechiul si Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia Hristosul, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan îsi împlineste misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum stralucirea lui urma sa scada, iar a Mântuitorului sa creasca.

Totusi, chiar dupa venirea Harului si moartea lui ca martir, Ioan Botezatorul continua sa fie pentru crestini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergatorul Domnului. Model de înfrânare, de pocainta, de curatire de patimi prin asceza si rugaciune, initiator al vietii monastice si a celei pustnicesti, Ioan nu va înceta niciodata sa fie cel care gateste calea ce duce la Hristos.

Dupa intoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde ramasese, la doisprezece ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a crescut, tainuindu-Si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la treizeci de ani, ca necuviinta se socotea la iudei, ca cineva, inainte de treizeci de ani, sa tie randuiala de dascal sau preot. Pentru aceasta si Hristos, pana la atatia ani, nu a inceput propovaduirea Sa. Si vietuia in Nazaret cu Preacurata Maica Sa si cu Dreptul Iosif, care era tamplar, pana ce acela a fost viu, cu care impreuna se si ostenea la lucrul tamplariei. Iar murind acela, singur lucra cu mainile Sale, castigandu-si hrana lui si a Preacuratei Maicii Sale, din osteneala mainilor, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi, nici a manca painea in zadar. (more…)

Sf. Vasile cel Mare a trăit între anii 330-379, în vremea marelui împărat Constantin şi, pînă în zilele împăratului Valens arianul. S-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi dreptcredincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, tatăl său fiind un luminat dascăl în cetate.

Iubitor de învăţătura şi înzestrat pentru carte, Sf. Vasile şi-a îmbogăţit mintea cercetînd, rînd pe rînd, şcolile din oraşul său Cezareea, apoi din Bizanţ, mergînd şi la Atena, cea mai înalta şcoală din timpul său, unde a întîlnit pe Sf. Grigore de Nazians, cu care a legat o strînsă şi sfîntă prietenie. (more…)

Împlinindu-se opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dînsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut. (more…)

Cu prilejul acestei mari sărbători, în ziua de Ajun, la 6 ianuarie, s-a oficiat prima Liturghie în biserica mare în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Această biserică a fost zidită la 1850 cu osteneala cuviosului părintelui nostru arhimandritul Benedict. În anul 1954, biserica a fost semidemolată de către puterea sovietică şi transformată în sala de sport. În 1986, de revelion, a ars în urma unui incendiu. Din 2003 s-au început lucrările de rezidire a sfîntului locaş. Cu osteneala vieţuitorilor din mănăstire, cu sprijinul nemijlocit al deputatului în Parlamentul RM dl Iurie Stoicov, a Camerei de Comerţ si Industrie din RM, precum si a tuturor binefăcătorilor participanţi la reedificarea ei, în ajunul Naşterii Domnului a fost posibilă readucerea în zidurile vechii biserici a cuvîntului dumnezeiesc. Sfinţirea ca atare a bisericii se preconizează pentru primăvara anului curent.
Soborul Sfintei Mănăstiri Frumoasa aduce sincere mulţumiri tuturor celor care au contribuit la rezidirea bisericii mari din mănăstirea noastră. Domnul sa răsplătească dragostea şi generozitatea dvs. (more…)

În fiecare an, în Postul Crăciunului, care este o perioadă de pregătire pentru întîmpinarea marii sărbători creştineşti – Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrebarea cînd e bine şi corect a serba venirea pe pămînt a Fiului lui Dumnezeu, pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie, intră în topul celor mai discutate. Mass-media de orientare europeana face “prozelitism” în favoarea serbării Crăciunului pe nou, adică pe 25 decembrie, ancorînd pe ideea că aşa sărbătoreşte toată Europa. Dar care Europă? Cea care în mod deschis îl neglijeaza pe Hristos? Europa care nu vrea să recunoască, prin Constituţia sa, că învăţătura, tradiţia şi morala creştină au făcut din ea un continent civilizat, prosper şi cu un bogat tezaur cultural? Cu o astfel de Europă nu ne prea face cinste să stăm la masa de sărbătoare. Şi de ce ne este ruşine să recunoaştem că, de fapt, această Europă (mai bine zis UE) nici măcar nu ne-a invitat la masa ei de sărbătoare, pentru că nu prea are nevoie de noi şi nici că-i pasă în ce dată facem noi Crăciunul? Atunci, nu cumva noi ne băgăm cu sila la masa lor, care aparent este mai bogată în “bucate” pămînteşti? Altfel spus, nu cumva politicienii noştri, care nu trăiesc cu viaţa Bisericii, ne îndeamnă la un dans de panoramă sub muzica prea cunoscută a “drepturilor omului” şi “liberalismului social” intonată cu insistenţă de UE? Nu cumva se încearcă a face din răsputeri orice numai să fie pe placul UE? Nu cumva sentimentul nostru de credinţă a devenit, în viziunea lor politică, un lucru de amanet în tîrgul cu Strasburgul (aşa după cum s-a făcut cu controversata Lege a Cultelor)? Dacă pentru aceasta sîntem îndemnaţi a serba Crăciunul pe 25 decembrie, atunci cu siguranţă urmaşii Marelui Ştefan au ajuns de “para chioară” şi nimic mai mult. Cu regret, la momentul actual problema nu stă în politica UE faţă de tradiţiile RM, ci în noi înşine, în felul în care ne identificăm ca moştenitori ai unei tradiţii de secole. În necunoştinţă de cauză şi din infantilitate sau naivitate spirituală, concetăţenilor noştri le este pe plac moftul de a serba Crăciunul pe nou, nu din convingeri religioase, ci din simplu motiv: Crăciunul serbat pe 25 decembrie le oferă posibilitatea să întîlnească Anul Nou, fără impedimente canonice, adică cu bucate de frupt. (more…)