5/ 18 decembrie – pomenirea Preacuviosului Părinte Sava cel sfinţit
Cuviosul Părintele nostru Sava cel sfinţit era de loc din Capadocia. Chiar de la începutul vieţii lui a îndrăgit vieţuirea călugărească, aşa că a intrat de mic într-o mănăstire numită Flavian. La vîrsta de optsprezece ani, a mers la marele Eftimie; acesta l-a trimis la cuviosul Teoctist în chinovie. Acolo a cunoscut vieţuirea dumnezeiască a fraţilor şi a mers pe urmele virtuţii celor pe care i-a cunoscut în chinovie. Din pricina covîrşitoarei lui înduhovniciri, marele Eftimie îl numea copil cu suflet de bătrîn. Şi cu cît creştea în vîrstă cu atît sporea şi în virtute. De aceea a şi făcut multe minuni. Printre altele, prin rugăciunea lui, a făcut să izvorască apă în locuri fără de apă. A fost învăţătorul multor monahi. A fost în două rînduri sol la Constantinopol, trimis de patriarhii Ierusalimului din acele vremuri: o dată la împăratul Anastasie, iar a doua oară la împăratul Iustinian. Ajungînd deci la vîrsta de nouăzeci şi patru de ani, s-a mutat către Domnul la anul 532.
De la Sfîntul Sava avem tipicul slujbelor bisericeşti care este acceptat în toată Biserica Ortodoxă ca model şi îndrumar pentru programul zilnic de rugăciune.