4 / 17 decembrie – pomenirea Sfintei Mare Muceniţe Varvara
Sfânta Muceniţă Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian (284-305) la Heliopolis. Era fiica unui păgân cu numele Dioscor, care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseţi trupeşti. Fecioara aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei. Odată, cînd tatăl ei a spus sa se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se facă trei. Întrebată fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a răspuns ca a făcut trei ferestre în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. La auzul acestor cuvinte tatăl ei s-a repezit să o omoare cu sabia, dar sfînta a fugit şi s-a ascuns într-o stîncă ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus în munţi. Tatăl ei a urmărit-o şi a găsit-o; a tîrît-o de cosiţe şi a băgat-o în temniţă. Sfînta Varvara a mărturisit pe Hristos şi a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuită în multe feluri şi în sfîrşit a fost ucisă cu sabia de tatăl ei. Se spune ca tatăl ei, după ce a ucis-o, a fost lovit de trăsnet şi a murit.
Sfintei Varvara ne rugăm pentru a dobîndi de la Domnul sfîrşit creştinesc vieţii noastre.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Damaschin, monahul şi preotul.
Sfîntul Ioan Damaschin era de loc din Damasc, de neam ales, care strălucea în dreapta credinţă. Avînd tată iubitor de fapte bune, a învăţat toată ştiinţa elinească şi a cercetat bine adîncul Sf. Scripturi. Pentru credinţa în Hristos şi-a lăsat averea părintească şi a îmbrăţişat viaţa călugărească. Ioan avea darul de a cînta şi a scri cîntări bisericeşti. Stareţul mănăstirii l-a dat să înveţe ascultarea la un bătrîn înţelept. Acesta, pentru al deprinde adevărata smerenie, i-a poruncit să nu scrie şi să nu cînte nici cea mai neînsemnată cîntare. Ioan a îndeplinit porunca fără împotrivire multă vreme. Se spune însă că Preasfînta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat în vis bătrînului şi i-a spus să îngăduie ucenicului său Ioan să alcătuiască imne şi cîntări spre slava Celui născut din ea şi spre folosul celor ce sunt datori să o mărească din adîncul inimii. Lucru pe care l-a şi făcut, punînd acest temei scrierilor sale. După ce prin puterea cuvintelor lui şi prin dovezile cele înţelepte ale Scripturilor a înfierat ca nimeni altul eresul păgîn al iconomahilor, adică al luptătorilor împotriva sfintelor icoane, şi după ce a lăsat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, în care se găseşte răspuns temeinic aproape la orice întrebare, şi-a săvîrşit viaţa la adînci bătrîneţi la anul 780.