În lumea contemporană, cu siguranţă, există forţe antihristice ce ar dori desacralizarea Bisericii Ortodoxe şi transformarea ei într-un fel de asociaţie obştească, tip ONG, care să-şi consume energiile în lupte sterile cu un fals antihrist, la iluziile căruia ar trebui să se raporteze. Aceste lupte pot fi uşor cîştigate de ele, cînd se face din Antihrist centrul vieţii noastre şi nu există raportarea la Hristos – Biruitorul iadului, cu care trebuie să aven o relaţie vie. Mulţi creştini ortodocşi de astăzi au dat uitării lucrarea faptelor iubirii creştine în schimbul discuţiilor asiduu la teme de provenienţă neoprotestantă referitoare la codurile de bare, noile buletine electronice, scenariul sfîrşitului lumii, mai ceva ca în teoria drobului de sare. De la ei poţi auzi pomenindu-se mereu de antihrist, de masoni, de unii stareţi şi duhovnici „văzători cu duhul”, mai mult decât de iubirea lui Hristos cel Înviat şi Sfinţii Părinţi propovăduitori ai pocăinţei ce ne poate slobozi de legăturile satanei. Îşi lucrează oare liniştit mântuirea un astfel de creştin care se teme mai mult de Antihrist decât de Hristos? Evident, nu. Un astfel de război va fi pierdut din start pentru că se luptă după strategia vrăjmaşului şi cu armele lui, iar nu cu cele duhovniceşti. De ce nu lăsăm regia şi scenariul exterior pe seama lui Dumnezeu şi nu preocupăm de cele duhovniceşti? Pe cine astăzi îl preocupă mai mult decît orice vreo poruncă a iubirii lui Hristos? Cine după Sf. Liturghie aleargă la spitale către cei bolnavi, sau în temniţă, ori azil, ori casă de copii cu handicap? Scrâşnim însă, temători de moartea trupească, împotriva unor antihrişti iluzorii. Nu are nici o importanţă că un produs frumos împachetat a fost oferit celui rău, de la producător pînă la vînzător, de zeci de ori, sau că este contaminat şi nenatural, ci doar faptul că este marcat cu sistemul de bare. Cît despre buletine expresiile de genul: „Vor şti totul despre noi, nu ne vor mai angaja, vor şti că suntem ortodocşi …” aceasta sună mai degrabă a deznădejde necreştină. Primirea buletinilor, după unii ar însemna automat lepădarea de Hristos. Adică, nu ne mai lepădăm de Hristos prin multele noastre păcate developate astăzi cu o gravitate enormă în societate şi pentru care nu ne simţim deloc responsabili, ori prin faptul că tot mai mulţi ortodocşi botezaţi sunt indiferenţi la Sfintele Taine sau părăsesc Ortodoxia din vina noastră, atît a preoţilor, cît şi a creştinilor simpli, ci am ajuns să credem, aşa cum spunea cineva, că dacă vom exporta în Turcia roşii cu semnul crucii pe ele, îi transformăm în creştini pe musulmanii ce le vor consuma. Teoria că „suntem pecetluiţi prin acceptarea codurilor de bare” s-a produs mai întîi în lumea protestantă. Sfinţii Părinţi au pus accentul pe viaţa duhovnicească trăită în Biserică. Pocăinţa noastră trebuie să fie plină de bucurie şi nădejde „că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. Evenimentele exterioare, oricât ar fi de înspăimântătoare, dacă sîntem pregătiţi duhovniceşte (pentru dragostea lui Hristos, nu pentru ele), sînt totuşi trecătoare. Dacă nu vom trăi după duh, fie că ne va afla moartea, fie că va veni peste noi ziua cercării, vom fi pecetluiţi în viaţa noastră netrăită după Hristos.

Iar pentru că tot se alcătuiesc astăzi anumite broşuri, în care problematica buletinilor electronice, 666, coduri de bare etc., a ocupat locul de frunte, să ne amintim de părintele Cleopa de la Sihăstria care se referea mereu la trăirea duhovnicească autentică a creştinului ortodox, indiferent de vremurile apocaliptice, ce vor urma negreşit, sub o formă sau alta, şi cărora nu le vom face faţă nicidecum dacă nu trăim creştineşte, ci devenim doar „savanţi în Apocalipsă”. Un alt duhovnic al Greciei contemporane, părintele Porfirie (scriirile sale au o mare influienţă în Grecia de astăzi, fiind traduse şi în româneşte) spune într-o discuţie: „Unde e Hristos, acolo e şi Raiul. Hristos este totul, asta să le spui oamenilor. Să nu se teamă. Şi încă ceva: Dacă ar veni acum Antihristul în persoană cu un aparat cu raze laser şi mi-ar spune că vrea să mă însemneze cu 666, eu aş sta. O să-mi răspunzi: „Bine, părinte, dar nu este acesta semnul lui?” Ba da, şi să mă însemneze cu încă 666 de raze laser, şi aş accepta. De exemplu, cînd ţi se însemnează paşaportul sau mîna în timpul unei călătorii cu simbolul ecelei ţări, oricare ar fi ele, nu le accepţi ca şi credinţă, nu mărturiseşti nimic. Cînd eşti sigur că nu mărturiseşti nimic contrar iubirii lui Hristos şi că pe El îl iubeşti profund şi puternic, nu ai nici o teamă că te lepezi de El prin acţiunile altora asupra ta… Hristos nu este aşa îngust la minte cum sîntem noi oamenii, care vrem să ne apărăm „drepturile duhovniceşti”. Asta să-i spui părintelui: Să nu se teamă nici de Antihrist, nici de 666. Dacă masonii ar dori să transforme întreaga lume în „altceva”, prin implantarea de cipuri pe mînă sau pe frunte, prin care să fie controlate senzaţiile, sentimentele şi gîndurile omului, atunci lumea ar deveni un imens spital psihiatric, în care omul nu ar mai răspunde pentru faptele sale, iar acest lucru nu se poate întîmpla. Satana doreşte, în primul rînd, o lepădare de Hristos şi o trădare a Lui de bunăvoie. Şi chiar dacă nu ne vom lepăda la început de bunăvoie, vom răspunde de lepădarea aproapelui nostru, căci nu ne putem mântui decât împreună”.

La vremea proorocită însă, Antihristul, cu siguranţă, va folosi toate mijloacele de constrîngere, inclusiv şi cele ale tehnicii electronice moderne, pentru a ne lepăda de Hristos şi Biserica Sa, după care va urma pecetluirea, ca rezultat al lepădării de bunăvoie. Acestea, deşi nu existau, să zicem, pe vremea lui Nero ori a lui Stalin nu i-au împiedicat deloc pe aceia să-i persecute pe creştini în modul cel mai barbar, pentru a se lepăda de Hristos. Să ne cercetăm fiecare dintre noi dacă nu cumva sîntem deja lepădaţi prin erezii, prin păcatele noastre ori nelucrarea poruncilor lui Hristos, de Biserica Ortodoxă şi Mântuitorul nostru, şi să nu confundăm iluziile Antihristului cu lepădarea, ca nu cumva lepădarea noastră permanentă şi netrăirea întru Hristos să ne facă neputincioşi în a-L mărturisi, mai ales dacă ni se va cere aceasta vreodată.

Sursa: „Lumea Credintei”

Publicat: Vineri, Decembrie 14, 2007 at 14:22 pm in Diverse.